Chogyam Trungpa – Eliberarea de materialismul spiritual

Chogyam Trungpa a fost un personaj. Personaj în sensul de spectaculos, neobișnuit, controversat. Și, în aceeași măsura, fascinant, magnetic, carismatic.

A avut o viață extrem de interesantă. A plecat din Tibet în anii 60 și a început să răspândească mesajul tradiției budiste Kagyu în Vest. Aici s-a adaptat surprinzător de repede și a experimentat multe din activitățile specifice civilizației occidentale. A învățat chiar să conducă mașini și a fost implicat într-un accident, în urma căruia a rămas parțial paralizat. După acest moment, se spune că obiceiurile maestrului au început să includă și consumul exagerat de alcool, însă, tot după spusele celor care l-au cunoscut, niciodată Chogyam Trungpa nu a fost văzut altfel decât într-o stare de luciditate impresionantă. După cum vă spuneam, un personaj.

Nu veți găsi aceste detalii în carte, și nu le aduc aici pentru a aplica o tușă de can-can cărții, departe de mine ideea de judeca sau de a pune etichete. Amintesc asta doar pentru a arăta o latură mult mai umană a unui maestru spiritual (pentru că Chogyam Trungpa chiar este un maestru spiritual), o latură mult diferită de proiecțiile din cultura vestică, în care maestrul e plin de puritate, vorbește în pilde non-stop, și, eventual, mai și levitează puțin la sfărșitul conferinței, de test. Chogyam Trungpa a fost și rămâne o voce extrem de originală și mesajul său, în ciuda discrepanțelor percepute între comportamentul său și învățăturile sale, rămâne unul pur, real.

În anii 69-70 Chogyam Trungpa a susținut o serie de prelegeri, care ulterior au fost compilate în această carte. Deși condițiile geo-politice s-au schimbat – au trecut aproape 50 de ani de atunci – mesajul cărții e din ce în ce mai relevant.

Pentru că, pe scurt, Chogyam Trungpa vorbește despre spiritualitate ca opusul unei evadări în exotic, spiritualitatea ca experiență aici și acum, ca rezultat al unei deschideri și renunțări totale, în comuniune cu maestrul, sau guru, care, pe măsura ce practicantul devine din ce în ce mai conștient, se dizolvă și se prelungește în toate formele și acțiunile pe care acesta le experimentează. În foarte mule zone din Vest, spiritualitatea e percepută mai degrabă ca un fel de “spa” mental, un set de activități în care te retragi pentru a scăpa de stress, pentru a găsi echilibrul și pentru a scăpa de necazuri. Ei, din păcate, nu prea poți scăpa de necazuri. Poți cel mult să înveți să înțelegi de unde vin și să lucrezi cu ele. Pentru că și ele fac parte din viață.

E cu siguranță un mesaj care nu va plăcea generației de corporatiști care de-abia au descoperit retreat-urile de “vipassana” la munte, unde, sub pretextul unei inițieri oarecare, încerci pur și simplu să mai uiți de probleme. Acest tip de “meditație” e doar un fel de turism spiritual, îmbrăcat în culori exotice. Cartea nu le va plăcea, dar, după părerea mea, ei sunt audiența perfectă pentru acest tip de text.

Există mai multe capitole, de la deja amintita relație cu maestrul, sau guru, până la diferitele tipuri de abordări în asumarea spiritualitîții. Există inclusiv capitole care descriu, în culori mult mai vii și mai realiste, concepte precum “cele 5 componente” (heaps, sau skandha) sau “cele 6 nivele de existență” (realms), care de obicei sunt dificil de abordat. La sfârșitul fiecărui capitol există și o selecție de întrebări și răspunsuri, și de multe ori această secțiune oferă clarificări sau perspective diferite asupra mesajului din prelegere.

Cartea se citeste surprinzător de ușor, după ce începi să-i înțelegi “miezul”, sau abordarea generală, și, dacă ai făcut “click” la primele paragrafe, atunci întreaga lectură va deveni o înlanțuire de “a-ha moments”, de confirmări și de eliberări de zgura unor prejudecăți. Poate cel mai dificil proces din această carte e eliberarea de prejudecăți, pentru că, nu-i așa, prejudecățile sunt ale noastre, și ținem foarte mult la ele. Ne identificăm cu ele atât de mult încât renunțarea la ele ar echivala cu renunțarea la o parte din trupul nostru.

Și pentru că nu vreau doar să las textul ăsta aici, o să dau un scurt citat, din capitolul care descrie formarea ego-ului. Pentru a descrie întreg procesul, Chogyam Trungpa se folosește de o metaforă: identifică ego-ul cu o maimută. În urma unei structuri bine definite de pași, de reacții, ego-ul se formează și maimuța-ego începe să viseze. Cea mai mare parte a vieții noastre se petrece de fapt la acest nivel al proiecțiilor, al visului generat de inteligența haotică a maimuței. La sfârșitul prelegerii, unul dintre participanți întreabă (o traducere aproximativă din engleză):

“Ce se întamplă dacă maimuța, pentru a scăpa de acest coșmar auto-generat, ia puțin LSD?”

La care răspunsul lui Chogyam Trungpa cade sec, ca un ciocan pe nicovală:

“Deja a luat LSD, e sub influența lui”.

Recomand cartea nu numai celor interesați de Budism ca practică spirituală, ci oricui este interesat de mai multă luciditate, oricui dorește să înțeleagă mai bine lumea în care trăim și evenimentele pe care le eperimentăm.

Eu am citit versiunea în engleză, dar daca vreți, există și o traducere în română, disponibilă la Elefant.ro

Chogyam Trungpa - Eliberarea de Materialismul spiritual - Editia 2014 -

(Dacă o să o cumperi făcând click pe acest link, o parte din banii pe care-i vei plăti vor ajunge la mine, sub forma unui comision. Să nu zici că nu ți-am spus.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *