Cișmigiu, versiunea “high”

De vreo câteva zile, dimineața, în Cișmigiu, niște domni cu salopete plimbă un cărucior de-ăla de supermarket, plin cu scule. Îi văd când ies să alerg, cu șepcile pe spate, cu salopetele atârnând expert pe busturile goale și regulamentar de păroase, scotocind prin căruciorul ăla și scoțând ba un baros, ba niște electrozi de sudură, ba un bomfaier.
 
Azi-dimineață, pe la a cincea tură de Cișmigiu, m-am prins ce făceau: recondiționau gărdulețul ăla făcut dintr-un lanț care atârnă între stâlpișori de-ăia de juma’ de metru.
 
Fiecare stâlpișor era curățat, lanțul era îndreptat și scurtat, dacă era nevoie, apoi prins bine, cu electrozii de sudură.
 
Ceva mai încolo, un alt domn cu salopetă vopsea conștiincios gărdulețul reparat, cu o pensulă de culoare verde. Pe care o scufunda din când în când într-o găletușă plină de vopsea verde. Care mirosea foarte, foarte puternic a aurolac.
 
Din care cauză, azi am avut o alergare în care nu numai că m-am simțit, de-a dreptul, foarte high, dar am mai și avut câteva viziuni foarte clare ale viitorului, trecutului si prezentului.
 
Pe care, între timp, le-am uitat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *