Ciucaș X3 – Antrenamentul perfect

Sincer să fiu, eu mi-am dorit foarte tare să alerg 100k la Transmaraton, și o bună parte din vară am crezut că așa se va întâmpla. Din păcate, nu s-a mai făcut proba de 100k de la Transmaraton, din motive logistice, așa că prin August m-am trezit că nu am unde să fac un long run înaintea cursei de 24 de ore de la Royan, din 1 Octombrie.

Ăsta a fost de fapt motivul pentru care am ajuns la Ciucaș X3, proba de ultra (încă nu am înțeles dacă are 97.8 km sau 103.5). Tot ce mi-am dorit a fost un long run de calitate, eventual cu ceva diferență de nivel. E probabil singura participare unde obiectivul cursei nu a fost neapărat terminarea ei.

Am început la frontală, la 6 dimineața, pe un traseu din care mai făcusem vreo 2 kilometri la o recunoaștere. După o urcare oarecum pieptiș, am dat în coborăre chiar pe primele raze de soare. Eram încă destul de compacți și îi auzeam / vedeam foarte bine pe ceilalti alergatori. Cred că în primii 10 kilometri am înțeles că nu e chiar cursa pe care o doream, așa că am hotărît să iau tot ce pot din ea ca antrenament, și să mă bucur de munte.

În special urcările abrupte și coborârile pe stăncăriș nu m-au încântat în mod deosebit, și am încetinit foarte mult pe ele. Genunchii mei nu erau obișnuiți cu acest tratament și au ținut să mă anunțe foarte clar acest lucru.

Primii 40 de km au mers foarte bine, după care a început căldura. Am mers cât am putut de conservator pe restul distanței până la baraj la Mâneciu, unde am ajuns puțin după ora 7. Acolo am mâncat cea mai bună supă de cartofi și orez din ultimul deceniu, plus o colivă (!) genială. Mi-am schimbat mergătorii (prima parte am fost cu S-Carp Feline, a doua cu Saucony) și am luat-o din nou spre Vărful lui Crai. Am ajuns acolo pe la miezul nopții, dar decizia de a mă opri o luasem deja pe la kilometrul 70.

Una peste alta, am încărcat vreo 75 de kilometri  cu aproape 4000 diferență de nivel pozitivă. Avînd în vedere că în 3 săptămîni merg la 24H Royan, e antrenamentul perfect, prea mult ar fi fost prea mult, și prea puțin ar fi fost prea puțin.

Ce s-a mai întămplat

  • am văzut un coccolino (dar în seara de dinaintea cursei, în Cheia, în stațiune, a apărut pe o uliță dintre case, și a luat-o imediat înapoi)
  • am dat de mai multe ori peste haite de câini, unii mai pașinici, alții mai agresivi (uitându-mă înapoi, la numărul de stâne prin care am trecut, mi se pare normal).
  • una din întâlnirile cu câini a fost noaptea, o experiență foarte interesantă (la frontală, ochii căinilor sunt roșiatici)
  • ceasul mi-a înregistrat aiurea, eram cu vreo 3-4 kilometri înaintea marcajului oficial, așa ca la km 60 l-am oprit de tot
  • nu am avut nicio problemă de hidratare, deși a trebuit să gestionez la sânge toate resursele, și am mai făcut și un ocol de vreo 5-600 metri să alimentez de la o fântână
  • nu am folosit nici un gel sau activator, isotonic am băut de vreo 3-4 ori
  • Ciucaș este superb, atăt ziua, căt, probabil, mai ales noaptea
  • am ronțăit la fiecare oră câte doua semințe de cacao crudă, care au funcționat perfect
  • nu am avut bețe de tracking, dar nici nu am simțit nevoia
  • nu am avut nicio probelmă fizică, nicio bășică sau unghie desprinsă
  • la două zile după cursă, la nivel muscular, totul e ok (am făcut a doua zi vreo 4-5 kilometri pe lângă Cheia, sa mișc puțin limfa)

Ciucaș X3 a fost un antrenament perfect.

Îl pun pe lista must-have-urilor de la anul, unde cred că pot atinge un 18 ore.

La sfârșit, vreau să îi felicit pe organizatori și pe voluntari,  și să le mulțumesc, ați făcut o treabă extraordinară!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *