Presiunea succesului si stigmatul esecului

Incepand de miercuri, 29 Noiembrie, Connect Hub, spatiul, nu mai exista. A ramas doar layerul online.

Un proiect inceput abrupt in vara lui 2014 se termina la fel de abrupt, dupa 2 ani si jumatate. Au fost doi ani de munca non-stop, de eforturi, de “hustle”. Doi ani de sperante, de reinventare continua.

Ca in orice afacere, unele lucruri au functionat foarte bine, unele mai putin bine si altele deloc. Unele lucruri au putut fi imbunatatite, altele nu. Pina la urma am atins un punct dincolo de care nu am mai putut functiona.

O parte din aceste lucruri sunt inca in desfasurare si nu doresc (inca) sa scriu despre ele.

Dar doresc sa scriu despre presiunea succesului si stigmatul esecului.

Cand citim despre Steve Jobs, vedem doar succesul iPad, iPhone si Mac. Vedem un vizionar, un lider carismatic. Vedem omul care a creat o afacere de miliarde.

Nu vedem insa si esecurile. Nu stiu cati dintre cei care dau share la discursurile motivationale ale lui Steve Jobs stiu ca la un moment dat el a fost dat afara din compania pe care o fondase. Nu stiu cati stiu despre esecul Apple Newton, in 1993 (sau cati stiu ca Apple a avut un fel de proto-iPhone, cat o caramida, numit Newton).

Ca Steve Jobs, “surprinzator”, sunt foarte multi antreprenori “de succes”. In spatele fondatorului Uber, de exemplu, un business evaluat la 50+ miliarde, sunt vreo doua falimente. Nici pe astea nu le vede nimeni.

Sau, in cazul fericit in care chiar vedem esecurile, le vedem ca pe niste paragrafe intr-un articol, undeva la subsol. Paragrafele alea nu au durat 2 minute, cat ne ia noua sa le citim. Au durat ani de zile. Ani de munca, de concentrare, de timp, de bani, de parteneriate.

Si totusi, in ciuda tuturor acestor investitii, de munca, de bani, de timp, uneori pur si simplu nu iese.

Si nu pentru ca antreprenorul ar fi rau intentionat. Sau prost. Uneori pur si simplu nu iese. Fie e prea devreme, fie e prea scump, fie e prea nou. Pur si simplu nu iese.

Si nu e vina nimanui. Dimpotriva. Poti sa dai totul si sa nu iasa. Asta e cea mai trista parte. Cand lucrezi doi ani jumate 10-12 ore pe zi si tot nu te inchizi cu cheltuielile.

Eu unul cred insa ca esecul e o parte fundamentala din succes. Nici Steve Jobs, nici ceilalti, nu au ajuns unde au ajuns din prima, fara nici un efort, pentru ca au urmat 5 pasi simpli catre succes. Au ajuns unde au ajuns in primul rand pentru ca au invatat din esecuri.

Acum, sa ne-ntelegem: s-o dai in bara nu e cine stie ce senzatie superba. Dimpotriva. E neplacut. Foarte neplacut. Dezamagesti parteneri, furnizori, clienti. Esecul in sine are un impact foarte dur la nivel psihologic.

Dar ceea e si mai dur, cel putin in cultura pseudo-antreprenoriala din Romania, e stigmatul social care-l insoteste. Daca ai dat fail, inseamna automat ca esti prost, sau rau intentionat. Ca nu esti in stare. Sau ca ai vrut sa dai tepe.

In 99% din cazuri nu e asa. In 99% din cazuri, pur si simplu nu iese.

Si atunci trebuie sa spui stop, sa te repliezi, sa-ti lingi ranile si sa vezi ce poti face mai departe. In acest punct ma aflu eu acum.

A fost un an in care am primit lectia “invata cand sa te opresti” din doua surse. Prima a fost la Ultrabalaton, in primavara, cand m-am oprit la kilometrul 130 (din 220) si am facut bine ca am facut asa. A doua este Connect Hub. Desi am dat tot ce am putut, nu a iesit. Oricat de greu mi-ar fi sa accept ca nu a iesit, realitatea, ca si la Ultrabalaton, ma contrazice si am acceptat-o.

Vreau sa multumesc tuturor celor care au crezut in proiect. Tuturor celor care au fost parte din proiect. Tuturor clientilor, partenerilor, furnizorilor. Imi doresc sa ne reintalnim in conditii mai favorabile pentru toata lumea.

Ca si dupa Ultrabalaton, o sa stau deoparte o vreme si o sa schimb ce trebuie schimbat.

This Post Has 5 Comments

  1. Pur si simplu fatul ca spatiul Connect Hub a existat e un succes major! A supravietuit 2 ani si mai bine este mare bonus pentru noi! Experienta dobandita de toti cei care i-au trecut pragul este nepretuita si poate egalata doar de experienta urmatorului proiect in care o sa ne simtim ca la Open Connect!

  2. Dragos, intr-adevar lucrurile se pot evalua si asa. Insa cred ca stii si tu la fel de bine ca acesti 2 ani si jumatate te-au dus in locuri in care nu ai fi ajuns daca nu incepeai acest proiect.
    Vreau doar sa te incurajez si sa iti spun ca inca nu stii, de fapt, la ce a folosit acest proiect. Inca nu stii toate semintele care vor da rod din acest proiect. Direct si indirect. Care te afecteaza pe tine si pe toti cei care au fost impactati de acest proiect.
    Doar timpul poate judeca masura in care a fost un “esec” sau un “succes”…
    Sa ai spor mai departe!

  3. e doar evolutie. asta era primul pas.
    la fel ca si bucharest hub (ala primul) cea mai mare realizare este ca ai pus lumea in contact – cate o persoana cu cealalata. facebook imi zice ca am cunoscut cel putin 300 de persoane noi prin voi.
    si ca ai schimbat mentalitati. de exemplu ai economisit o gramada de timp pentru ceilalti prin demontarea conceptului ca ideea e totul si trebuie tinuta secreta. sau ca nu gasesc nicaieri oameni cu aceeasi viziune ca mine si din cauza asta Romania sucks.
    basca ca ati deschis o intreaga industrie de co-working spaces for rent de care se ocupa acum profesionistii (si asa ar si trebui pana la urma). si o gramada de hub-uri prin tara. care probabil se vor inchide si ele cand isi vor fi facut treaba. cum s-a intamplat cu cel de la Sibiu de exemplu.

    asta se intampla cand esti primul pe piata si o formezi.

    dar poate ca odata la 3 luni mai facem cateun opencoffee la vreun starbucks. sau dam 50 de lei de caciula sa luam o sala potrivita…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *