Ginger Squirrel 16484

Veverița stranie și startup-ul buclucaș

A fost o dată ca niciodată o veveritță. Ea trăia, ca toate veverițele, prin copaci. Avea, ca toate veverițele, o vizuina, o codiță stufoasă, lăbuțe mici-mici și abilități speciale de cățărat prin copaci.

Dar veverița noastră nu era ca toate veverițele. Avea ceva, așa, ca un fel de curiozitate. Ca un fel de dorință de a face mai mult cu viața ei. Neavând Facebook, și neputând, deci, consuma mesaje motivaționale cu nemiluita, veverița noastră nu prea știa exact ce e cu ea. Știa doar ca e altfel.

Într-o bună zi, căutările veveriței o aduseră într-un loc foarte interesant. O crenguță relativ subțire, dar înconjurată de alte crenguțe pe care stăteau, gata să fie culese, zeci de alune gata coapte. Veveriței începu să-i bată inima foarte tare, aproape să-i iasă din piept, si brusc începu să dea foarte tare din coadă. Fără să știe, veverița tocmai avea o epifanie.

Din acest moment, povestea noastră se duce în foarte multe direcții. Pentru simplitate, am ales doar 6 variante, dar, în lumea reală, ele sunt mult mai multe.

1. Veverița mănâncă toate alunele la care poate ajunge, de teamă că nu o să mai aibă vreodată ocazia să ajungă la ele. Din cauza greutății crescute, crenguța se rupe. Veverița cade în cap.

2. Veverița încearcă, cumva, sa adune lângă ea toate alunele la care poate ajunge pe crenguță, de teamă sa nu i le ia altă veveriță. Din cauza greutății crescute, crenguța se rupe. Veverița cade în cap.

3. Veverița se bucură atât de tare că a gasit locul ăla încât începe să blocheze accesul pe crenguță altor potențiale veverițe, care ar putea ajunge și ele în acel paradis. Pentru asta folosește alte crenguțe, frunze și ce mai găsește și ea pe-acolo. Din cauza greutății crescute, crenguța se rupe. Veverița cade în cap.

4. Veverița se oprește din datul din coadă, se retrage către trunchiul copacului, de unde poate evalua situația mai bine, și începe să se gândească la un plan. Se gândește atât de mult, încât o prinde noaptea și nu mai vede pe unde calcă. Veverița își pierde echilibrul și cade în cap.

5. Veverița marcheaza crenguța cu două-trei zgârieturi. Ia câte alune poate căra și se întoarce la vziuina ei, memorând traseul. După care se întoarce din nou să mai ai alune, dar, între timp, alte veverițe au pus stăpânire pe crenguță și i-au luat toate alunele. Veverița se enervează foarte tare, face apoplexie și cade în cap.

6. Veverița se uită atentă în jur, observă configurția locului și o memorează. După care însemnează crenguța, ia câte alune poate duce, și se întoarce la vizuină, memorând traseul. Când se întoarce, evident că mai sunt și alte veverițe care au găsit locul, dar veverița noastră nu se mai enevrează. Calculează repede câte alune mai poate lua, le ia și se întoarce la vizuină. Repetă procesul până când nu mai sunt deloc alune in zona respectivă, după care începe din nou să hălăduie pe crenguțe, căutând aceeasi configurație, unde va ști clar că va găsi din nou alune. De data asta, veverița nu mai cade în cap, are și alune în vizuină și mai știe și cum arată locurile unde poate să găasească alte alune, dacă o să mai aibă nevoie.

Startup-ul buclucaș

După cum v-ați dat seama, acel je ne sais quoi al veveriței noastre era spiritul antreprenorial. Dăăă!

Crenguța fragilă e, hai să-i spunem așa, rezistența sa la efort (sau echilibrul). Locul plin de alune e oportunitatea (sau problema pe care antreprenorul o rezolvă, cu un profit substanțial).

Iar fiecare din cele 6 cazuri sunt… Hai să le luăm pe rând.

1. Cazul clasic de early investment sau de early success, in care antreprenorul habar nu are ce l-a lovit. Nu știe de ce, dar are acces la  o grămadă de bani, dintr-o dată. Banii se duc pe BMW-uri, femei, whatever. La scurt timp după asta, antreprenorul cade în cap.

2. Cazul clasic de nu vă spun ideea că mi-o furați, sau nu îmi aduc în echipă oameni mai buni ca mine, fac eu tot, știu eu tot. Rezistența la efort a antreprenorului e limitată, așa că în scurt timp, el cade în cap.

3. Cazul clasic în care antreprenorul se concentrează mai mult pe competiție decât pe propriul produs. Eforturile lui de a strivi competiția îi sabotează propriul produs, care, încet-încet, nu mai există. Antreprenorul cade în cap.

4. Cazul clasic în care antreprenorul nu e de fapt antreprenor, ci wannabee. Sau, în termeni mai complecși analysis paralysis. Antreprenorul se gândește foarte mult, dar nu face nimic. Evident, după o vreme, antreprenorul cade în cap.

5. Cazul clasic în care antreprenorul nu ia în seamă competiția și se așteaptă ca toată lumea să îl lase în pace (opusul cazului 3, în care el e obsedat de competiție). Evident că lumea va începe să te copieze, dacă ai succes,  dar antreprenorul nu face față acestei situații, și, evident, cade în cap.

6. Singurul caz în care, de fapt, un startup funcționează. Resursele sunt folosite cum trebuie, se ia în calcul competiția și focusul antreprenorului e pe replicarea situației care i-a generat profit. E cazul în care antreprenorul a înțeles ce anume trebuie să facă și e dispus să o facă în mod repetat.

Din păcate, până ajunge la punctul 6, aproape întotdeauna antreprenorul trece prin cel puțin 3-4 cazuri în care cade în cap.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *